Muzician, actor, dansator

Totul începe cu o idee. Poate vreți să intrați într-o formație existentă sau să creați una nouă? Poate vreți să dați o nouă dimensiune modului în care cântați?

Anatomia funcțională în miezul tehnicii dumneavoastră, în slujba muzicii!

De la arta ecvestră la muzică: două lumi care par foarte îndepărtate una de cealaltă.

Pe de o parte, munca ecvestră, care solicită corpul călărețului în ansamblul său, la care se adaugă cunoașterea, stăpânirea și respectul unui al doilea corp, cel al calului.

Călărețul pasionat se pune cu totul în slujba partenerului său cabalin în timpul ședințelor de antrenament și de dresaj, dar și într-un cotidian exigent, pentru a-l întreține și a avea grijă de el, creând astfel o complicitate unică.

Pe de altă parte, există muzica. În ceea ce mă privește, am ales coardele: viola, apoi vioara; instrumente cu o putere emoțională incontestabilă, care solicită articulațiile pe milimetri esențiali pentru crearea unei muzici corecte și expresive. Ne regăsim singuri în fața așteptărilor și a limitelor noastre, adesea cu un corp static care trebuie să se resemneze să repete ore în șir, până la a declanșa uneori tulburări funcționale.

Pe atunci, am 16 ani și refuz să aleg între arta ecvestră și vioară. Însă intensitatea muncii fizice, orele petrecute în șa indiferent de vreme, munca tehnică și repetitivă la vioară... În ciuda unor mentori incredibili, lipsa unei conștiințe profunde a propriului corp a ajuns să-mi împiedice cântatul, cu o nouă tendinită care m-a obligat la repaus.

În ciclul al treilea la conservator, corpul meu a început să sufere din cauza tuturor solicitărilor pe care i le impuneam, amestecând crispări fizice și mentale. Datorită acestei perioade de reevaluare am avut norocul să încep să lucrez cu Marc Papillon la clinica muzicianului din Paris.

Pasiunea sa pentru optimizarea gesturilor și pentru punerea în valoare a plăcerii muzicianului mi-a schimbat viața acum aproape 15 ani. Cunoștințele sale și felul în care le transmite mi-au permis să-mi îmblânzesc, apoi să-mi împing limitele dincolo de ceea ce părea posibil. Viziunea sa completa perfect munca mea de la conservator și pe cea din șa.

Am învățat să-mi cunosc corpul, să fac din el coechipierul meu de aventură, pentru a fi capabilă să cânt la vioară pe calul meu în libertate, în spectacol.

Însoțită de Marc Papillon, am dus independența ajutoarelor până la extrem, cu plăcere, tonicitate și destindere:

Corpul meu, de la buric până la degetele de la picioare, este dedicat calului: stăpânirea greutății corpului, a mișcării picioarelor, orientarea coccisului, precum și respirația au semnificații diferite pentru calul meu, care este în deplină libertate. Doar vocea mea se adaugă ocazional pentru a-mi ghida calul.

Partea de sus a corpului trebuie să rămână suplă și stabilă, pentru a-mi permite să cânt cu arcușul și să fac să vibreze coardele viorii fără să strâng gâtul instrumentului cu mâna stângă, care trebuie să rămână liberă să înlănțuie notele. Ferindu-mi ceafa de orice contracție care ar face armonia imposibilă. Între partea de sus și cea de jos a corpului se poate instala atunci o osmoză echilibrată.

Apoi nu ne mai rămâne decât să ne lăsăm purtați, calul meu Ti Amo și cu mine, spre crearea unui moment unic, emoțional și artistic în fața publicului.

Mulțumesc, Marc, că m-ai însoțit în împlinirea acestui vis!

Dumneavoastră, care citiți aceste rânduri, sper să găsiți în această carte inspirația de a vă împinge limitele fizice și mentale cu conștiință și plăcere!

Manon Comparini

Creșterea artistului

Creșterea unui artist nu se limitează la anii tinereții, precum copilăria sau adolescența; ea continuă de-a lungul întregii sale vieți de adult, manifestându-se prin schimbări fizice, mentale și emoționale, indiferent de morfologia sa inițială sau de personalitatea sa formată. Pentru ca un reper să rămână de încredere, este esențial ca artistul să devină pe deplin conștient de propria evoluție, dar și de cea a celor din jur și de transformările societății. Această conștientizare deschide o amplă dezbatere despre dinamica dintre deschiderea față de schimbare și reticența față de anumite noutăți sau adaptări.

De la dinamica instrumentală la respirație, de la expresia emoțională la gestionarea stresului, această carte abordează fără pretenții o multitudine de teme, invitându-l pe artist să echilibreze tehnica și expresia, rigoarea și abandonul, într-un demers de învățare și de creștere continuă.

„ANATOMIA ARTISTULUI” își propune să fie o resursă prețioasă pentru orice artist dornic să navigheze în mod conștient prin complexitățile artei și ale expresiei sale, îmbogățindu-și astfel practica și parcursul personal cu o înțelegere mai profundă a uniunii dintre corp, minte și inimă.

ANATOMIA ARTISTULUI marchează începutul unei explorări aprofundate în cadrul seriei ANATOMIA MUZICIANULUI. Această serie își propune să examineze ansamblul practicilor muzicale, punând în lumină multiplele fațete ale creației artistice.

Obiectivul este de a oferi o viziune completă asupra muzicii ca disciplină interconectată, influențată de factori anatomici, funcționali, interpersonali... ANATOMIA ARTISTULUI îi invită pe cititori să descopere și să aprecieze profunzimea sistemelor folosite care alcătuiesc viața artistului.