Saxofoane, clarinete, oboaie, fagoturi și flaute

Totul începe cu o idee. Poate vreți să intrați într-o formație existentă sau să creați una nouă? Poate vreți să dați o nouă dimensiune modului în care cântați?

Redescoperiți cu alți ochi diferitele sisteme folosite, pentru a beneficia apoi de o utilizare globală lejeră!

Anatomia funcțională în miezul tehnicii dumneavoastră, în slujba muzicii!

„În sfârșit, o muncă precisă și profundă despre relația dintre corp, minte, instrument și muzică.”

Multă vreme, pedagogia instrumentală s-a concentrat asupra rezultatelor, fără a lua cu adevărat în considerare folosirea corpului în această căutare oarbă a perfecțiunii.

Putem, desigur, evoca reprezentarea sau nereprezentarea corpului în Occident.

Acest instrument minunat s-a trezit, de-a lungul revoluțiilor industriale și al socializării, limitat la rolul de servitor al gândirii. Un înveliș trupesc sortit nevoilor strict funcționale.

Astăzi, această viziune tinde să se schimbe, sub impulsul legăturilor cu practicile corporale asiatice, orientale sau africane. Înfloresc numeroase discipline fizice, care poartă o privire nobilă asupra corpului și încearcă să-l ridice la rangul minții.

Această considerație întârzie să pătrundă în tehnica instrumentală și rămâne foarte opacă în învățământul muzical.

Aici stă tot interesul muncii lui Marc Papillon.

A pune în relație corpul și mintea, rezultatul și drumurile de urmat pentru a-l atinge, gestul corect pentru a optimiza expresivitatea.

Această lucrare este bogată în informații precise despre anatomia muzicianului și prețioasă prin legătura permanentă pe care o stabilește între reflecție, muncă, emoție, gest și psihic.

Fiecare informație anatomică este o pistă deschisă, pentru ca fiecare să găsească eficiența și corectitudinea ergonomică, fără a se rigidiza vreodată.

Noțiunile de mișcare, de activitate a corpului și de tonicitate sunt abordate perfect.

Câteva idei preconcepute despre relaxare ca crez, ca vocabular permanent al profesorului, sunt aici, pe bună dreptate, deconstruite.

Pentru mine, ca profesor, dar și ca interpret și improvizator, această carte răspunde unei imense nevoi de cunoștințe anatomice și deschide o infinitate de posibilități de a privi relația cu corpul. Ea dă forță intuițiilor profesorului.

Punerea în perspectivă a funcțiilor musculare, tendinoase etc., în căutarea unui gest echilibrat, angajat și expresiv, îi permite fiecăruia să-și făurească propriile convingeri, propria metodă, propriul drum, mereu atent la corpul și la psihicul său.

Florent Pujuila – Clarinetist – Pedagog

După mulți ani de practică instrumentală și de predare a oboiului, am putut înțelege, personal și prin intermediul studenților mei, cât de mult exigența noastră artistică, presiunea suportată, exterioară sau interioară, o muncă intensă și zilnică pot genera diverse tulburări fiziologice și psihologice, adesea strâns legate între ele.

Niciun muzician, de-a lungul unei cariere lungi, nu va fi scăpat complet de dureri sau disfuncții care să-i perturbe viața de artist, să-l frâneze sau chiar să-i întrerupă cariera.

Chiar recent am putut constata că o anumită tăcere era încă la ordinea zilei la unii studenți: pudoarea, teama de a dezamăgi, un anumit cult al performanței îi împiedică încă uneori să le vorbească deschis profesorilor despre durerile lor, despre slăbiciunile lor musculare.

Nu este cel mai mic merit al acestei cărți acela de a ne face să conștientizăm că nu suntem singuri în fața acestor probleme și că există soluții, procese de gândire și de lucru, care ne pot alina, pot elibera corpul și mintea de blocaje și, prin urmare, ne pot elibera expresia muzicală.

Generația mea a putut începe un instrument fără nicio indicație importantă privind postura corectă sau respirația, ceea ce genera tensiuni și crispări.

Vremurile s-au schimbat. Dar Marc Papillon ne amintește pe bună dreptate că noțiunile de respirație joasă, de destindere, de relaxare, noțiuni uneori prost asimilate, își aduc și ele partea lor de probleme.

Ajutându-ne, prin scheme anatomice simple și exerciții practice, să ne conștientizăm corpul în mișcare și să-l punem în relație cu percepția noastră sonoră, Marc ne liniștește și în privința capacității noastre de a evolua, pentru a progresa în libertatea de acțiune în slujba textelor muzicale, ai căror slujitori și filtre temporare rămânem.

Jacques Tys – Oboi solo la Orchestre National de l’Opéra de Paris – Pedagog