Trompetă, corn, trombon și tubă

Totul începe cu o idee. Poate vreți să intrați într-o orchestră. Poate vreți să dați o nouă dimensiune modului în care cântați.

O privire globală și analitică asupra funcționării corpului muzicianului.
De la mușchii abdominali la limbă, trecând prin coloana de aer, o actualizare care vă dă tonus!

Rolul fiecăruia dintre mușchii implicați în gestul instrumental este prezentat în detaliu, de la cel mai apropiat și mai evident până la cel mai îndepărtat, pentru a ajunge la sursa mișcării produse de instrumentist.

Ușa unui frigider m-a adus în preajma lui Marc Papillon. În mijlocul unei vacanțe liniștite și cu câteva săptămâni înaintea unui concert important, mi-am lovit buza făcând o mișcare improbabilă. Acest incident minuscul, care m-a împiedicat să-mi desfășor activitatea de trompetist timp de mai multe luni, m-a determinat să-l sun într-o dimineață pe Marc Papillon. Asistasem cu puțin timp înainte la una dintre conferințele sale și îi apreciasem atunci pragmatismul, precizia și bunăvoința.

Acest apel de doar câteva minute a marcat începutul unei reconstrucții care, din fericire, a fost rapidă și mi-a stârnit considerabil interesul pentru felul în care abordează fiziologia cântatului la trompetă și, în general, la instrumentele din familia alămurilor.

Noțiunea de performanță instrumentală este extrem de prezentă în predarea instrumentelor de alamă, iar aspectele legate de rezistență, de putere sau de ambitus devin adesea factori decisivi la concursuri și examene, dar și chiar în cadrul claselor de conservator. Modul în care Marc Papillon o abordează se hrănește din întreaga sa experiență a fiziologiei instrumentelor cu coarde, dar și din trăirile și empatia sa de muzician care continuă să caute plăcerea de a cânta, singur și împreună cu ceilalți.

Lipsită de orice judecată, abordarea sa nu conține niciun dogmatism. Rolul fiecăruia dintre mușchii implicați în gestul instrumental este prezentat în detaliu, de la cel mai apropiat și mai evident până la cel mai îndepărtat, pentru a ajunge la sursa mișcării produse de instrumentist.

Precizând de-a lungul întregii sale lucrări rolul corpului în întregime și în toată deschiderea sa, de la respirație la producerea sunetului, trecând prin velocitate, Marc Papillon urmărește înainte de toate bunăstarea artistică, plăcerea instrumentală și expresivitatea.

„Anatomia muzicianului” – și acesta nu este cel mai mic dintre meritele sale – analizează și sensul unor expresii tradiționale din familia alămurilor. Clarifică unele dintre ele, dar semnalează și caracterul aproximativ, insuficient sau periculos al unor indicații pedagogice curente.

Adevărată summa pentru instrumentist, student și pedagog prin conținutul său, această lucrare rămâne totuși foarte accesibilă prin structura sa, care permite atât concentrarea asupra unui detaliu, cât și cuprinderea ansamblului cântatului instrumental. Calitatea și claritatea ilustrațiilor îi permit fiecăruia să găsească explicația unor senzații musculare deja trăite, plăcute sau nu, liniștitoare sau suspecte, pentru a construi, pentru sine sau împreună cu elevii săi, o gândire a cântatului și a muzicii mai senină și mai durabilă.

André Feydy – Trompetist și pedagog

Concertist, solist al Orchestre National de France și pedagog, pot afirma astăzi, cu toată forța experienței mele, că tot ceea ce este explicat în această carte ar trebui să fie cunoscut de tinerii muzicieni și de orice alt profesionist. Această muncă mai mult decât remarcabilă se dovedește necesară.

Întâlnirea mea de acum câțiva ani cu Marc Papillon a marcat o schimbare totală în abordarea și în practica mea instrumentală.

Într-o perioadă în care credeam totuși că mă aflu la apogeul mijloacelor mele, datorită lui am deschis o ușă încă necunoscută către o nouă dimensiune, mult superioară și mai sigură.

Detectasem pe atunci un semn de ușoară disfuncție la nivelul ambușurii: un mușchi superior ceda în timp ce cântam. Am intrat în panică, la fel ca orice muzician care trăiește doar din instrumentul său.

Nu înțelegeam ce mi se întâmpla și mai ales de ce.

Acest lucru m-a determinat să-l întâlnesc pe Marc Papillon, pentru că simțeam că era, cu siguranță, începutul unor simptome mult mai complexe.

Din fericire, această problemă nu mă împiedica să cânt. În fond, nici nu schimba nimic, dar, fiind eu însumi martorul a ceea ce simțeam și ascultând explicațiile lui Marc, am hotărât să-mi revizuiesc deprinderile dintr-o perspectivă mai anatomică, pentru a ajunge în sfârșit la echilibru și a cânta sănătos, fără a mă vătăma.

Sarcina era grea, pentru că trebuia să „dezvăț” ceea ce aplicam din reflex și fără să-mi pun întrebări de mai bine de 20 de ani. Am trecut chiar printr-o perioadă de îndoială, pentru că mă simțeam în dificultate și constrâns.

În cele din urmă, după câteva luni de lucru mai conștient asupra diferitelor sisteme folosite (limbă, ambușură, umeri, respirație…), am început să-mi regăsesc senzațiile. A înțelege pentru a simți mai bine mi-a permis să regăsesc plăcerea de a cânta.

Schimbasem multe lucruri.

Dincolo de faptul că mi-am rezolvat problema, a existat și o a doua veste excelentă urmând sfaturile lui Marc: mi-am dezvoltat nivelul tehnic în mod surprinzător. Am putut depăși limite care până atunci erau, pentru mine, de netrecut.

Era uimitor, dar logic.

Folosindu-mi în sfârșit corpul în mod fiziologic, totul a crescut în sensul bun.

Concertist, solist al Orchestre National de France și pedagog, pot afirma astăzi, cu toată forța experienței mele, că tot ceea ce este explicat în această carte ar trebui să fie cunoscut de tinerii muzicieni și de orice alt profesionist. Această muncă mai mult decât remarcabilă se dovedește necesară.

Jean-Philippe Navrez – Trombon solo la Orchestre National de France – Pedagog

Subiecte prea puțin abordate și ilustrate pentru prima dată!