Baterie și percuție

Totul începe cu o idee. Poate vreți să intrați într-o orchestră. Poate vreți să dați o nouă dimensiune modului în care cântați.

Anatomia funcțională în miezul tehnicii dumneavoastră, în slujba muzicii!

În practica zilnică a muzicianului, corpul este un instrument în slujba expresiei muzicale.

El este vectorul alegerilor și intențiilor muzicale ale artistului. Prima legătură dintre gândirea sa și sunetele care rezultă din ea la capătul procesului.

Această legătură poate fi alterată de diverse tensiuni, atât mentale, cât și musculare.

Realizarea gestului „perfect” necesită o potrivire subtilă între minte și corp.

Altfel spus, o simbioză perfectă între percepție, intenție și realizare.

Practica instrumentală presupune o lungă învățare, astfel încât execuția să fie fluidă și expresivă.

Urechea muzicianului analizează momentul prezent și transmite informațiile creierului, care „comandă” apoi membrele implicate în gestul instrumental.

Din acest gest se naște sunetul. Din acest sunet și din cele care îl preced sau îi urmează se naște muzica.

Parametrii implicați în acest fenomen sunt numeroși:

Respirație – Stres – Pregătire mentală – Fiziologie funcțională – Aptitudini fizice – Senzații musculare – Tensiuni – Ergonomie – Poziția la instrument…

După ce a explorat și a explicat strălucit ansamblul acestor fenomene pentru alte familii de instrumente, Marc Papillon se ocupă în această lucrare de bateriști și de percuționiști.

În funcție de stilul de muzică sau de context, „funcția” bateristului poate fi foarte variată.

Puterea necesară, finețea frazării, precizia ritmică, independența, coordonarea sunt noțiuni specifice bateriei care, toate, cer o mare stăpânire a corpului.

În plus, bateria este un instrument care implică toate cele 4 membre.

Coregrafia dezinvolturii, definită de Xavier Gagnepain, depinde pentru un baterist de un mare număr de parametri.

Așezarea pe scaun, înălțimea acestuia – Ținerea bețelor – Dispunerea tobelor și a talerelor – Controlul respirației, al stresului – Poziția spatelui – Folosirea simbiotică a încheieturilor mâinilor, a antebrațelor, a brațelor și a umerilor – Relaxarea după lovituri – Poziția picioarelor pe pedale – Gleznele...

Toți acești parametri sunt, evident, corelați cu morfologia fiecărui baterist.

Mi se pare așadar primordial să-ți cunoști corpul și diferitele grupe musculare asociate cântatului la baterie.

Fără niciun dogmatism, Marc Papillon ne propune în această lucrare să ne ajute să înțelegem și să percepem mai bine mizele corporale care îi vor permite fiecăruia să evite patologiile asociate prea des practicii intensive a bateriei: tendinite diverse – dorsalgii – cervicalgii – lombalgii…

Claritatea explicațiilor, ca și pertinența ilustrațiilor, îi vor permite fiecăruia, sunt sigur, să se elibereze de toate tensiunile, dar și să-și îmbunătățească atât velocitatea, cât și muzicalitatea, armonizând această incredibilă ecuație care leagă gestul de muzică.

Franck Agulhon – Baterist și pedagog

„Float like a butterfly, sting like a bee”

Această frază a lui Muhammad Ali, pe care marele Roy Haynes mi-a descifrat-o el însuși făcând, asemenea lui Miles Davis, o analogie între baterist și boxer, revine adesea în predarea mea sau atunci când încerc să le explic swingul ori groove-ul la baterie elevilor de toate vârstele și de toate nivelurile: „Plutește ca un fluture și înțeapă ca o albină!”.

„Plutește ca un fluture și înțeapă ca o albină!”. Aceasta exprimă în parte, cel puțin pentru mine, ceea ce trebuie să urmărească bateristul, dacă se poate cu o adevărată conștiință a folosirii optime a corpului său. A simți ritmul este într-adevăr un lucru, dar a traduce această senzație este altceva. La capătul unei lungi învățări, bateristul sau baterista, adevărată inimă a orchestrei, trebuie, după mine, să întrupeze o entitate suplă și dinamică, ce îmbină lejeritatea sau puterea și „așezarea”, calmul și energia, precizia și rapiditatea, toate acestea fără a uita vreodată muzica pe care o acompaniază sau pe care o generează... Așadar, ziua în care un Papillon mi-a bătut la ușă, recomandat de un fost stagiar în tutorat pentru diploma de stat (DE) care putuse observa felul în care lucrez cu elevii, nu a fost cu siguranță o întâmplare! Sau poate că da? Dar Marc Butterfly, care mă va ierta că mă joc cu numele său de familie, nu a venit doar să-mi propună să scriu o prefață pentru cea mai recentă lucrare a sa. Fără niciun prozelitism, deși își împărtășește explorările cu o pasiune evidentă (în special munca de prevenire a distoniei), și-a făcut timp să-mi explice ce presupun și ce urmăresc munca și demersul său, pe care le consideră înainte de toate preventive din punct de vedere fiziologic. Pe parcursul întâlnirii noastre, m-a făcut, printre altele, să conștientizez importanța anumitor termeni și mi-a demonstrat în ce măsură niște cuvinte prost alese sau folosite pot genera anumite suferințe.

A-i cere unui elev sau unei eleve să-și „relaxeze” umerii sau a evoca „supletea” unei încheieturi, expresii sau termeni pe care mulți pedagogi îi folosesc zilnic, pare într-adevăr aberant ca mod de a exprima ceea ce, în realitate, trebuie controlat conștient și „ținut”; opusul a ceea ce ar putea fi înțeles drept „lăsat sau moale”.

Este doar un exemplu, dar dacă o singură întâlnire de 30 de minute mi-a fost de ajuns ca să-mi dau seama în ce măsură tendoanele mele erau obișnuite să-mi țină încheietura (căci acesta este rolul lor, iar numeroasele planșe ilustrate o arată limpede de-a lungul paginilor cărții pe care o țineți în mână), imaginați-vă cât de mult îi va putea ajuta această lucrare pe cei și pe cele care caută răspunsuri și o metodă pentru a-și îmblânzi mai bine respirația, memoria musculară sau ergonomia poziției, permițând circulația informației neuronale potrivite pentru fiecare mișcare sau micromișcare necesară cântatului la baterie, fie el subtil și puțin puternic, fie, dimpotrivă, energic și de durată.

Ca și în cazul dansului clasic, bateristul care gestionează pe scaunul său mișcări ce respectă o fiziologie a gestului pornind de la umeri sau de la bazin va preveni potențiale patologii. Avem multe exemple de bateriști foarte cunoscuți a căror poziție „strâmbă” sau rigiditate aparentă a gestului pot genera cu adevărat suferințe viitoare. Am putut observa că, dimpotrivă, bateristele erau adesea bine așezate pe bazin și arătau adesea mai puțină rigiditate.

Oricum ar fi, pentru fiecare dintre noi, informația corectă oferită pentru un corp tonifiat și un gest controlat va evita crispările inutile (unele fiind utile, dar pentru un timp foarte scurt) și va optimiza munca necesară diverselor deplasări ale membrelor, facilitând totodată fluiditatea frazării, a coordonării sau a unei puteri sonore dorite. Această carte, dedicată fiecărei părți importante a corpului nostru (în imagini însoțite de un text explicativ), o anatomie adesea solicitată în mod coordonat la baterie, va putea fără îndoială să îmbunătățească viziunea fiecăruia și, ca în cazul meu, să genereze o conștientizare salvatoare, oricare ar fi nivelul de practică al cititorului sau al cititoarei.

Toată recunoștința mea lui Marc Papillon pentru această muncă bine gândită, care va fi fără îndoială benefică pentru mulți, și mulțumiri călduroase pentru că mi-a acordat încrederea sa pentru această a doua prefață.

Laurent Bataille – Baterist și pedagog